Aceeasi eu,un alt Craciun si totusi,aceleasi timpuri.Poate doar alte lumini in oras si o familie imputinata,grosul ei fiind peste hotare.Nu-i mai scriu Mosului pentru ca m-am plictisit sa vorbesc cu o himera si sa-i spun nerealizarile mele eterne.
Nu,nu am plantat un pom,nu am scris o carte si (din fericire:)))nu am facut un copil.De abia ma descurc cu mine,aceeasi nervoasa ,impacientata si ,prin urmare, terbil de activa(desi nu se vede...).
Un alt Craciun,o lume mai nervoasa,cumparaturi interminabile,desi ne plangem ca suntem saraci si aceeasi dorinta de a face Bine.Iata si explicatia potrivit careia "fericire" nu se afla in limbajul nostru uzual.(poate doar in "plangeri")Dar cum am fost intotdeauna un popor suferind,martirajul chiar a inceput sa ne placa.
Primim copiii cu ,,Dom',Dom' sa-naltam"(a.k.a.colinda de Craciun) ca e in top de vreo 10 ani,le dam cate 1 leu nou si o bombonica sa se indulceasca in timp ce bombanesc in spatele usii inchise din cauza prea putinului "sufletesc"al gazdei.Incetez,ca devin rautacioasa.
Ceea ce ma framanta in realitate este faptul ca ne complicam.Suntem meticulosi pornind de la lista cu cumparaturi si pana in relatiile cu prietenii,familia,si cele sentimentale.Recunoasteti ca pierdem ceasuri bune in fata rafturilor magazinelor fara sa cumparam ceva util si ca,de plictiseala,ne certam de la caratul baxurilor cu suc,de la relatii demult incheiate,chiar si de la complicatiile care vor veni?
Nu realizam ca ne comportam prosteste.De aceea aruncam cu usurinta amenintari sinucigase,tipete,sau,in cele mai bune cazuri nu reactionam pret de cateva ceasuri.Partea si mai patetica e ca oricum nu ne baga nimeni in seama.
Suntem pierduti,dar sa ne bucuram ca nu in permanenta si ca nu omoara.Stati!Am uitat:si pentru ca e Craciun!
Doresc tuturor(si mie:D) sa bifeze macar un punct din lista asteptarilor in noul an si...sanatate.Cred ca urarile sunt singurele scutite de a deveni clisee-Craciun fericit si La multi ani:)
