Zborul soacrei sau cum sa ,,sofezi" cu caruta

Traim intr-o tara,in care,din fericire,de 18 ani au reinceput sa se respecte cu strictete drepturile si libertatile omului.Drept urmare,cand vine vorba de condus ,,Suparata lu' tata"(citandu-l pe instructorul de sala),trebuie sa te astepti sa imparti invatatura datatoare de viata(literalmente vorbind) pe drumurile publice,cu altii Nu ca tine.Bineinteles ca sunt unele persoane care au experienta,altele care cred ca au experienta si restul, care crede ca are minte.

Multi chemati,putini alesi!
De ce ne miram oare ca pe soselele noastre se intampla atatea accidente cand numai 30 de oameni din 170, promoveaza?Cand din 26 de puncte,omul saracul primeste numai 10,cu toate ca e prezent in fiecare seara la ore si isi ,,chinuie" creierul?(nota:cu 10 puncte conduci lejer o caruta)
Sau cand de abia invata sa scrie?Ati citit bine.Chiar avem asemenea specimene printre noi,asa ca,atunci cand sunteti pe drum, imprumutati ,,ochiul soacrei" sau luati-o cu voi in masina,ca sa nu cumva sa fiti iesit din comun de corect si sa faceti vreun accident.Scrutati intregul durm,inarmati-va cu rabadare si cu un bagaj de injuraturi considerabil(care trebuie auzit numai de voi)si pregatiti-va sa ii lasati pe ceilalti sa incalce legea.Altfel veti avea sigur probleme cu ,,suparatele" conduse de ,,specialistii" in materie.
Un ultim sfat,inchideti portierele bine sa nu zboare soacra.:)

Ferpar

Nimanui nu-i place sa vorbeasca despre moarte.Nici mie.Cu toate acestea,ieri am gandit-o.(Nu,nu te speria.Nu va suna a scrisoare de sinucigas.)
Prin urmare ,iti propun un exercitiu de imaginatie:un om oarecare doreste sa faca un experiment.Lipseste un timp din oras,dupa care, de la distanta,da un anunt intr-un ziar, la rubrica Decese ,cum ca a murit.Si asteapta.Reactiile nu intarzie sa apara.Familia este distrusa de aceasta pierdere,prietenii regreta ca nu si-au cerut iertare pentru anumite lucruri, la timp.Ba mai mult,si cei rautaciosi ii devin prieteni ,,post-mortem".Pe scurt,peisaj telenovelistic.
Trec ani.Toti sunt conformati demult cu ideea ca nu mai este si continua sa traisca.
Omul nostru,insa,nu renunta la experimentul sau.In jurnalul personal a scris:,,Prima etapa:moartea unui om este prilejul unei tristeti covarsitoare.Ma bucur ca s-au gasit oameni care sa ma planga."
Intre timp,izbucneste o epidemie.Moartea isi face ,,din nou" aparitia ,insa de aceasta data,ia proportii alarmante.Omul scrie in jurnal:,,Ceea ce am facut este ridicol.Pentru a-mi hrani vanitatea si pentru a avea ce povesti,am vrut sa stiu cum este sa nu mai fii in ochii celorlalti."
La sfarsitul acestei etape negre,oamenii ramasi in viata,poarta urmele unei oboseli care ascunde deznadejdea,lacrimile si orice manifestare suferinda.Omul realizeaza ca adevarata durere nu se arata.Apoi moare.
La capataiul sau,nu mai poate sta nimeni.Unii sunt deja morti,altii pur si simplu nu-l mai recunosc.Si atunci apare savantul:,,Cum de nu m-ati anuntat mai devreme?Era o ocazie unica:un om perfect sanatos,dupa atatia bolnavi.Ati reusit macar sa ii cantariti sufeltul?"
Morala?Ganditi-va la lucrurile esentiale,dar nu incercati sa le calculati.Oricum suntem facuti a fi restrictionati de lucruri pe care nu le putem intelege.
Si apropo,suntem redusi la 2 mg.Masuratorile arata ca atat are sufletul unui ins.(cata tehnologie!)

How to ,,,swallow"a criticism

Oameni buni,suntem pusi adeseori in situatia de a fi crticati.Ca esti 'al mai mare si mai tare,ca debordezi de inteligenta si energie,ca esti mai retras(dar nu si umil:)),sau ca ai pur si simplu o impresie de sine foarte buna, vei fi analizat la un moment dat si rezultatele nu te vor multumi.
Experienta,nu prea vasta, dar suficienta(sigur!) ma determina sa ajung la urmatoarele situatii de primire ale feedback-urilor:in primul caz(omul-capacitate recunoscuta),criticile se izbesc de un zid aparent impenetrabil.Aparent!Pentru ca,dupa lungi lupte cu sinele,persoana in cauza ajunge sa separe criticile constructive de cele ,,apa de ploaie".Gandirea depaseste orgoliul(pe care recunoasteti,toti il avem).Monstrul este doborat-the day is saved.In fata acestora,personal,ma inclin.
Urmatorul tip se simte nedreptatit.Primul impuls este acela de a ii cere socoteala ,,comentatorului".Omul se zbate sa rezolve fel de fel de probleme,gandeste,se agita,cu alte cuvinte un Napoleon pe plan social si se vede intrerupt cu bruschete de un semen cu un calm imperturbabil si de o franchete ,,tulburatoare".Insa,din nou,intr-un moment de respiro(era si cazul!:)),se debaraseaza de impuls si considera ,,oprirea" binevenita.
Il lasam pentru a privi in partea opusa si anume,la ,,claustrat".Aici se schimba situatia.Acesta observa totul,asculta crticile,dar ticlueste payback-ul.Si,credeti-ma,nu v-ati dori sa fiti in pielea celui care lanseaza comentarii la adresa lui.Nu de alta,dar nu veti sti ce v-a lovit,din momentul declansarii.
Ultimul caz este al aceluia care are o parere bunicica despre el(sa spunem,un fel de ,,Uns al Domnului").Traiectoria?Se lanseaza comentariul direct sau indirect(tip fabula,blog,articol de presa s.a.),se primeste ,dupa care se asteapta reality show-ul:intepaturi,barfe(,,baba absoluta"style),si in lipsa de inspiratie,injurii(ca sa nu le zic altfel).Ati ghicit.Din partea ofensatului.Un mic sfat:in situatii de genul,parasiti platoul.Daca nu,stiti ,,zicatoarea":,,enjoy the show and become part of it.
In orice caz,trebuie o ruga pentru ,,luminarea mintii",pentru ca,la acest capitol,se cam da in bara.:P

Despre narcisim...

Stim cu totii mitul lui Narcis-cel care,indragostit de sine,isi contempla imaginea in oglinda apei si care a sfarsit prin a se ineca datorita dorintei de a se contopi cu el insusi.Cum am ajuns sa imi reamintesc de aceasta povestire?
Zilele astea discutam cu cineva despre preocuparea unora dintre noi de imaginea proprie.
Intr-adevar,societatea a ajuns sa puna accentul pe exterior,pentru ca,zice-se,numai asa se poate intrevedea interiorul unei persoane.Dar de aici si pana la a acuza pe cineva de narcisim cred(sper!)ca este cale lunga.
Moda prinde viata in urma acestui concept-omul vrea sa iasa in evidenta,sa fie original.Si ce cale mai usoara putem alege decat imaginea?Insa exista deja o definitie pentru persoana care se ingrjeste excesiv-metrosexual.
Si atunci nu ne ramane decat sa ne inghitim cuvintele cu privire la un oaresicare narcisim de care ar da dovada metrosexualul.
Am ajuns sa categorisim fara a ne gandi de fapt,ca acest peiorativ desemneaza omul care se iubeste;acesta isi pretuieste gandirea,fizicul,gesturile.Totul.Oare exista asemenea prototip?Da.In momentul in care ajungem sa cunoastem succesul pe toate planurile,stima de sine creste considerabil,atingand extremul.De aceea numai oamenii cu stapanire mare de sine,intr-un cuvant,puternici pot rezista presiunii succesului.
Nu cred insa ca niste adolescenti se pot incununa cu un astfel de adjectiv.Ne acordam,de multe ori ,prea multa importanta fara a sesiza cat de simpli suntem.Nu,inca nu am ajuns sa fim pusi intr-o situatie de genul pentru simplul fapt ca inca ne multumeste o pereche de jeansi si ne simtim cu adevarat in mediul nostru daca suferim excesiv,daca ne dam in vileag slabiciunile.(fara sa vrem,tot o facem:D)
Asa ca,daca ai fost vreodata numit ,,narcisist",don't worry,my friend.Inca te mai ingrijoreaza problemele prietenului si inca mai versi lacrimi de dor dupa cate cineva,uitand ca trebuie sa iti faci ,,somnul de frumusete".Inca esti inimos.Iar daca injuri,o faci cu patima.:)Trebuie sa mai lucrezi ca sa te ,,ajungi".Phew!:D

Aripa dreapta,Aripa stanga,Corpul.

,,M-am saturat dom'le,m-am saturat"...Sa ma scuzati ca nu sunt originala in ceea ce priveste inceputul dar acestea sunt cuvintele perfecte pentru a descrie starea mea de spirit cand aud cate un comentariu,voit meschin la adresa femeilor din ziua de azi.Si da,recunosc!Desi rautacioase,unele cuvinte pun punctul pe i.Dar asta nu inseamna ca toate meritam acelasi tip de tratament.De exemplu,facand referire la femeile de acum pot vorbi despre o Aripa Dreapta.Ce semnifica formula asta?Absolut intamplatoare asemanarea titlului cu romanul lui Cartarescu(Orbitor), aceasta desemneaza femeia hotarata sa detina controlul,independenta.
Cariera este totul pentru ea.Si cand mananca,si cand doarme,ea lucreaza.Are in permanenta deschise telefonul mobil,pagerul,poarta in servieta un laptop,la care lucreaza in autobuz,sau metrou,in vremea studentiei,ulterior numai acasa,fiindca la birou(logic!) are alt calculator.Mini agenda sa electronica este mereu incarcata,mananca aproape... nimic si este obisnuita sa doarma cate 5,6 ore pe noapte(uneori deloc).
Este teribil de preocupata de aspectul sau exterior,pentru ca o cere industria. Si un dezastru conjugal.
Defectele frecvent auzite:,,she's married to the job",exagerat de selectiva in ceea ce priveste..........totul,dura,obisnuita sa dea ordine.Cu alte cuvinte,bossy.
Privind in partea opusa,descoperim o alta Aripa,si anume cea Stanga din care face parte majoritatea femeilor din Romania.(,,La placinte inainte,la razboi inapoi", aici,cu sens propriu).Pentru ca ne revenim mai greu,dar sigur:),la rang ,,inalt" este femeia casnica,cea buna la toate.Acum sa nu intelgem prin casnica numai aceea care sta acasa,ci si cea care are un serviciu.Prost-platita sau mediu,femeia se trezeste cu noaptea-n cap sa plece la acest serviciu.Pentru ca trebuie sa aiba grija inainte de toate de:barbat,copil,purcel ,catel,sau ce se mai gaseste.Gateste,face pachetele,ii aranjeaza pe toti si pe ea (intr-un final) si pleaca .Se intoarce plina de nervi,(de obicei)obosita,plictisita, acasa si ,,inainte,mars!"Ordine,mancare,spalat rufe,calcat,facut teme cu copiii(unele),suportand mofturile sotului sau ale,, pruncilor".Din cand in cand satisfactia vine chiar din munca.Masochiste?Nu.Pur si simplu constiente de faptul ca sunt facute pentru asta.
Defectele imputate:servilismul fantastic(doamnelor ,vedeti sa nu cumva sa va fie observata stradania...) si insusirea de a fi ,,plicticoasa"(a se intelege,agasanta cu reprosurile ei si adesea inselata,daca nu este vorba de un sot in varsta,plictisit si el de viata).
Categoria a treia sau mai bine spus,a Corpului,nu reprezinta nici pe departe elementul de baza feminin.Am spus Corp,nu Cap.:)Ambasadoarele acestuia le gasesti ,mai mult sau mai putin,peste tot.Te-a inzestrat natura sau Doamne-Doamne cu un corp frumos si minte in picioare?Strofoca-te putin si vei intelege ca trebuie sa te folosesti de ceea ce ai.
Si asa si fac.Din frageda pruncie,aceste femei isi descopera farmecele personale si se dedica intru valorificarii lor:o tona de parfum,o tona de fond de ten peste fata si asa perfecta(ba nu,stai,are un cos mic si rosu pe tampla),picioare frumoase acoperite sau mai putin acoperite de fustite si,, pantaloni" si ce urmeaza este deja istorie.,,Instructori"de bibelou,langa barbati ,,bine",in masini,,jos palaria".
Nu are rost sa va spun defectele des auzite pentru ca deja va cam dati seama.Din pacate si unele ''carieriste" trebuie sa apeleze la farmece cateodata.Dar se opresc la timp,imediat ce obtin ceea ce vor.
Asa stau lucrurile in societate.Toti stim asta.Ne reprosam unii altora defectele,direct,sau la spate,si nu vrem sa acceptam ca avem si parti pozitive.A!Stati!Alea nu prea le observam.
Vedeti?Deja am gasit un defect al...tuturor.Asa ca sa ne oprim din judecat.Pentru ca nu exista perfectiune.Pentru ca unele femei chiar nu au alte alternative.Si nu numai ele.;)Wake up!

Munti,mari,oceane?Sau doi pasi?

Am de mai demult o nelamurire cu privire la relatii.Cum se mentine,oameni buni,o relatie in conditii(sa le spunem),,vitrege"?
Ma gandesc la distanta,ma gandesc la timp ,sau mai bine zis,la lipsa lui.Si in ceea ce priveste relatiile,atat la cele de durata-care implica automat un grad de intensitate al sentimentelor mai mare- cat si la cele relativ noi,cu conditia sa fie vorba de indragostire.
Exista oare un mecanism dupa care le putem desfasura pentru a merge bine?Nu,si intr-un fel este bine pentru ca,altfel,ar disparea tot farmecul necunoscutului.Dar tocmai acest necunoscut inspaimanta.
Un lucru bun este ca suntem facuti sa suportam conditii grele;suportandu-le,trecem si peste ele.Insa trebuie sa recuonoastem ca doare momentul in care descoperim ca,asemeni printesei din basm,de-a atatea lacrimi,am orbit. Sentimentele noastre,supuse asteptarii indelungate,s-au tocit;intr-un caz mai bun ele persista(in combinatie insa,cu gustul amar).
Daca relatia este mai noua,toti spunem din start ca nu rezista presiunilor de genul celor de mai sus.
Pe de alta parte,am intalnit persoane care au reusit sa isi mentinta relatia cu toate ca nu foarte mult timp de la inceputul ei,a intervenit distanta.Si astazi sunt impreuna,avand ani la activ.De ce?Pentru ca asa a fost sa fie,pentru ca au fost puternici...Exista multiple motive.Insa eu cred ca interesul pentru celelalt i-a tinut impreuna.
In momentul in care dispare,ne indreptam spre final.Daca mai apare si altcineva,este imposibil sa te mai prefaci.
Si pentru ce?Pentru ceva ce a fost,pentru ca nu vrem sa ranim?Nu are rost sa ne convingem de ceea ce nu este.Dar daca este inca,trebuie acordata o ultima sansa.
Orice ar insemna,intr-o relatie,daca dam de praguri dificile,trebuie sa cautam sa le rezolvam,daca nu sa cautam sa ne vindecam.Un lucru il stiu sigur:no regrets!
Daca este vorba de dragoste,sigur a meritat sau...va merita.E timpul sa nu mai idealizam,ci sa constientizam faptul ca a ne indragosti de mai multe ori in viata(faceti diferenta dintre a te indragosti si a-ti placea),nu echivaleaza cu a rata.:)Nu toti suntem facuti sa intalnim din prima ,,The Big Love."Si nu totdeauna inseamna a ramane cu cineva pana la moarte.:DFiecare relatie are ceva special.Nu credeti?

Traiasca hartoapele!

Imi pusesem de mai mult timp in gand sa scriu ceva despre binecunoscutele (si deja eternele)noastre hartoape.
Ce este hartoapa?Groapa fratilor.Ea se gaseste in forme din ce in ce mai originale,in asfaltul strazilor noastre,din diferite motive mai mult sau mai putin ,,ortodoxe".Fie ca musteste de noroi,pe timp ploios,fie ca se imbata cu praf,pe timp bun,sau ,,dispare" sub gheata pe timp de iarna,rezultatul este acelasi:bani pierduti pe apa sambetei pe reparatii care nu se mai termina,masini sifonate,oameni si mai ,,sifonati",si moralul fiecaruia pus la incercare zilnic cand se aventureaza pe strazi.
Da,ati inteles bine,se aventureaza.
Asa ca ajungem la o serie de lucuri certe:1.Suntem o tara saraca dar cu perspective ,,bogate" in transporturi(vezi autostrada Bucuresti-Pitesti:))E normal,avem probleme,le rezolvam bagand in durmurile noastre milioane de euro,care se transforma cu timpul in sute de milioane de euro;efectul banilor este palpitant-cifra direct proportionala cu gropile.:D
2.Politicieni latratori si fosti ministri de transporturi care se bat cu pumnul in piept si isi cauta unii altora nod in papura.
3.Accidente din ce in ce mai sumbre,ca ele nu asteapta iesirea la iveala a ,,adevarului".
4.muncitori nevinovati,dedicati intru totul cauzei.Am fost chiar eu martorul unui fapt de vitejie,zilele trecute-si pe ploaie se asfalteaza.Pentru ca pe timp de soare,toata lumea st(r)a(luceste).
Pe cine sa mai intrebam de adevar?Oare trebuie sa ne apucam sa ne facem singuri soselele ca sa aflam si noi de ce nu se prinde nimic de ele(decat banul.daca si ala se prinde...)?
Momentan,nu putem decat sa stam la un paharel de Unirea,cu nenea care lucreaza,sa facem haz de necaz.
A,si inca un lucru cert:speranta moare ultima.:D