Despre narcisim...

Stim cu totii mitul lui Narcis-cel care,indragostit de sine,isi contempla imaginea in oglinda apei si care a sfarsit prin a se ineca datorita dorintei de a se contopi cu el insusi.Cum am ajuns sa imi reamintesc de aceasta povestire?
Zilele astea discutam cu cineva despre preocuparea unora dintre noi de imaginea proprie.
Intr-adevar,societatea a ajuns sa puna accentul pe exterior,pentru ca,zice-se,numai asa se poate intrevedea interiorul unei persoane.Dar de aici si pana la a acuza pe cineva de narcisim cred(sper!)ca este cale lunga.
Moda prinde viata in urma acestui concept-omul vrea sa iasa in evidenta,sa fie original.Si ce cale mai usoara putem alege decat imaginea?Insa exista deja o definitie pentru persoana care se ingrjeste excesiv-metrosexual.
Si atunci nu ne ramane decat sa ne inghitim cuvintele cu privire la un oaresicare narcisim de care ar da dovada metrosexualul.
Am ajuns sa categorisim fara a ne gandi de fapt,ca acest peiorativ desemneaza omul care se iubeste;acesta isi pretuieste gandirea,fizicul,gesturile.Totul.Oare exista asemenea prototip?Da.In momentul in care ajungem sa cunoastem succesul pe toate planurile,stima de sine creste considerabil,atingand extremul.De aceea numai oamenii cu stapanire mare de sine,intr-un cuvant,puternici pot rezista presiunii succesului.
Nu cred insa ca niste adolescenti se pot incununa cu un astfel de adjectiv.Ne acordam,de multe ori ,prea multa importanta fara a sesiza cat de simpli suntem.Nu,inca nu am ajuns sa fim pusi intr-o situatie de genul pentru simplul fapt ca inca ne multumeste o pereche de jeansi si ne simtim cu adevarat in mediul nostru daca suferim excesiv,daca ne dam in vileag slabiciunile.(fara sa vrem,tot o facem:D)
Asa ca,daca ai fost vreodata numit ,,narcisist",don't worry,my friend.Inca te mai ingrijoreaza problemele prietenului si inca mai versi lacrimi de dor dupa cate cineva,uitand ca trebuie sa iti faci ,,somnul de frumusete".Inca esti inimos.Iar daca injuri,o faci cu patima.:)Trebuie sa mai lucrezi ca sa te ,,ajungi".Phew!:D